Sărbătorile luptătorilor.

Un zid de inchisoare rapus de o Cruce scrijelita pe tencuiala sau o icoana incrustata pe patul unei arme, asa a fost de multe ori Craciunul Lor, a celor din vai de transee si redute de munti, a sfintilor, martirilor si luptatorilor nostri români. De multe ori nu au avut parte nici de masa si nici de odihna in Ziua Nasterii Mantuitorului, ci "doar" de stele "cazatoare", pe care Hristos le trimitea spre ei inainte de Zori, pentru ca sufletul lor sa poata vedea moastele celor cazuti inainte, moastele cele fauritoare de Neam si Putere, sangele si pamantul din care s-a nascut lutul nostru, lutul lui Ion si Marin, lutul Mariei, tarana in care stam neclintiti de la Inceputul Lumii. De acolo, din Pamantul urcat in Cer Ei ne vegheaza si ne trimit stelele lor urcatoare, spre a putea vedea noi treptele catre Neam.

Doi țărani

Cei doi tarani se privira ochi in ochi cateva secunde bune fara sa clipeasca macar. Atunci, in acea zi pe care n-am s-o uit niciodata a fost prima dar si ultima lor intalnire.

Amandoi luptasera pe front impotriva rusilor si dupa intoarcerea in sat se impotrivira pe cat au putut ei colectivizarii si sovietizarii satelor lor. Cei doi erau bunicii mei. Eu eram in ultimul an de liceu si cu ajutorul parintilor mei, am reusit sa-i aduc fata in fata pe batranii mei; unul moldovean de pe malul Prutului, Gheorghe, si celalalt, muntean din Teleorman, Marin. Au inceput sa depene amintiri din razboi in jurul unei carafe de vin, mainile lor crestate de munca trantind uneori cu naduf cana de lut ars pe masa. Luptasera pe aceleasi linii de front si nu ar fi fost mare lucru sa nu se fi inalnit si acolo, printre gloante, sange si pamant recucerit. Dupa ce-si epuizasera prima serie de amintiri, rascoliti fiind de trecut, chemara mai aproape nepotul, care pana atunci statuse intr-un colt, fascinat de cele auzite. Ma lua "in primire", tataia Marin: "ba, tu asculti aici sau ce faci?" Ascult, tataie, ba chiar si bag la cap. "Pai, da, ca rusii sunt cei mai ai dracu, sa tii minte asta. Ca soldati sunt prosti gramada, in schimb sunt multi. Acum iar s-au suit pe noi, dar omul de la tara nu-si da seama. Tu vezi ba ce face Iliescu?" Vad, tataie, nu ti-am spus ca merg la manifestatie impotriva lui? "Sa mergi acolo, bine faci, ca asta e tot al rusilor, si nu numai el. Ba baiete politica sta in felul urmator: rusii are mai multe fete, capul este de drac, dar se schimba, ca sa-ti faca pe plac, sa te amageasca.. Acum cica e cu democratia, poate fi si cu taranii, cu tara adica, asa cum zicea tiganul ala comunist din sat de la noi cand ne-a bagat la colectiva, cica pentru prosperitate". Instinctiv, am inteles de pe atunci cuvintele batranilor. Am descifrat mai apoi intelesul lor traind anii post-revolutionari, fiind mai mult sau mai putin implicat in viata “cetatii”. Am regasit indivizi precum Tismaneanu Vladimir, Patapievici Horia, Cornea Andrei, Roman Petre, Brucan Silviu, Liiceanu Gabriel, bineinteles Iliescu Ion, si altii de teapa lor, raspanditi in tabere aparent diferite, cu discursuri bine mestesugite, invatate in fata oglinzii, capabile sa-i sminteasca pe multi, dar toti luptand pe acelasi front antiromânesc: impotriva lui Gheorghe si Marin, impotriva României.

Tataie, sa stii de acolo din Cer, de langa Hristos, ca eu sunt in aceleasi transee cu tine, nevrednic si cu putina putere ma aflu, da-mi tu de acolo, mai multa.