Românii din Harghita și Covasna se unesc.

Românii din Harghita și Covasna se unesc.
Româncele de la Șezătoarea din Voinești Covasna alături de Bătrânii lui Dumnezeu din Harghita și de elevii români din Chichiș, Ozun (Covasna) și Livezi (Harghita). Sărut mâna, doamnelor și domnișoarelor!!!!
Aflând de acțiunea de premiere a elevilor din cele trei sate cu ocazia sfârșitului de an școlar și de sprijinirea celor 20 de familii de bătrâni aflate în nevoie cu alimente de bază, femeile reunite în jurul Războiului de Țesut aupus mână de la mână și au adunat o sumă de bani ce va fi folosită în vederea achiziționării celor necesare acțiunii din iunie (15 si 24 iunie). Această faptă are o mare încărcătură simbolică. Aceste vrednice românce din Voinești dar și din alte locuri ale Covasnei s-au unit pentru a renaște Tradiția Șezătorii dar și pentru a-și sprijini frații și surorile din alte sate, pentru a-și afirma împreună identitatea românească. În această unitatea a lor stă puterea de a fi român în Harghita și Covasna. Iar în unitatea noastră în jurul lor stă puterea de a fi român în România.
Pe 15 și pe 24 iunie vom merge la Chichiș, Ozun, Livezi și în satul Bătrânilor lui Dumnezeu. Vom dărui copiilor din primele trei sate premii de sfârșit de an școlar (cărți de Mihai Eminescu, steaguri tricolore, rechizite și dulciuri) iar bunicilor din colțul Harghitei alimente de bază (ulei, mălai, făină, orez, paste făinoase). Fondurile pentru această Acțiune se strâng la fel ca si până acum, prin intermediul conturilor BRD:Cont lei:RO43BRDE080SV33092560800, pe numele TÎRNOVEANU ADRIANA. Cont euro: RO35BRDE080SV33092720800(cod SWIFT: BRDEROBU.Ambele conturi sunt deschise pe numele TÎRNOVEANU ADRIANA. Lucrurile enunțate mai sus se pot trimite și pe următoarea adresă: Tîrnoveanu Mihai, Brasov, str. Liviu Cornel Babeș, nr.15, bl. 20, sc.C, ap.1.

Scara din Inima Țării.

Către acești copii ne îndreptăm noi. 
Noi, cei care avem aceeași apă de botez, aceleași vii morminte, același vis la care nu vom renunța niciodata: România Voievozilor români. Uniți în Acțiune și Credință pășim pe acest Drum. Iar acest Drum trece prin Eparhia Munților, prin Harghita și Covasna, stânca cea mai abruptă, cea mai greu de urcat. De aceea vom fi scara sprijinită pe cele mai ascuțite pietre, lemnul care va sângera. Vom fi scara pe care vor urca copiii noștri spre România de mâine; cu Mihai Eminescu, Tricolorul și Icoana în brațe. Pe această Cale vă chemăm noi, cei din Acțiunea Români pentru Români. Calea ce străbate Inima Țării. Acolo sunt românii ce încă luptă, acolo alți frați ai noștri sunt pe cale să cadă, să cadă în înstrăinare, acolo rana este deschisă. Acolo este cel mai greu. Mâinile noastre întinse peste Carpați spre Cer se vor îndrepta.
Pe 15 și pe 24 iunie vom merge la Chichiș, Ozun, Livezi și în satul Bătrânilor lui Dumnezeu. Vom dărui copiilor din primele trei sate premii de sfârșit de an școlar (cărți de Mihai Eminescu, steaguri tricolore, rechizite și dulciuri) iar bunicilor din colțul Harghitei alimente de bază (ulei, mălai, făină, orez, paste făinoase). Fondurile pentru această Acțiune se strâng la fel ca si până acum, prin intermediul conturilor BRD:Cont lei:RO43BRDE080SV33092560800, pe numele TÎRNOVEANU ADRIANA. Cont euro: RO35BRDE080SV33092720800(cod SWIFT: BRDEROBU.Ambele conturi sunt deschise pe numele TÎRNOVEANU ADRIANA. Lucrurile enunțate mai sus se pot trimite și pe următoarea adresă: Tîrnoveanu Mihai, Brasov, str. Liviu Cornel Babeș, nr.15, bl. 20, sc.C, ap.1.

Acțiunea Români pentru Români de Florii la Mărtănuș si Ojdula

Actiunea " Români pentru Români "

Acțiunea de Florii de la Mărtănuș și Ojdula.

Cu binecuvântarea PS Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.
Florile Neamului Românesc au răsărit de Florii în Covasna.
Zi istorică pentru Mărtănuș și Ojdula. Trei sute de români au participat la procesiunea ce a avut loc intre bisericile ortodoxe ale celor doua sate. Bătrânii locului ne-au mărturisit ca așa ceva nu s-a mai întâmplat acolo de cand sunt ei. Copiii înveșmântați în straiele populare dăruite de români din toate provinciile istorice ale Țării și de peste granițe au fost mărturia nemuririi Neamului nostru. Preotii și țăranii cu prapuri bisericești și steaguri tricolore au fost în fruntea noastră. Din Ținutul Căciularilor au venit dârjii români din Zăbala, cu căciulile pe frunte, simboluri ale rezistentei românești din Curbura Arcului Carpatic. Li s-au alăturat femei și bărbați din Voinești Covasna, Sfântu-Gheorghe, Târgu-Secuiesc, Brașov, Făgăraș, București, Iași. Dar și voi, dragi prieteni care ați fost alături de noi în această Acțiune și nu ati fost fizic prezenți acolo, ați pășit pe aceste meleaguri spre a-l întâmpina pe Hristos în Ziua de Florii, căci noi v-am purtat în suflet, iar numele voastre de botez sunt și vor fi în rugăciunile celor două biserici, și nu numai. Mobilizarea românilor din Mărtănuș și Ojdula a fost exemplară, un rol deosebit avand în acest sens preoții Cata Dan, Valentin Cosneanu dar și vrednica familie Roman din Mărtănuș, sprijin de nădejde în toate, exemplu de românism. Am avut onoarea să-l avem în mijlocul nostru pe părintele protopop Ioan Bercu, străjer al ortodoxiei pe aceste meleaguri. Mare ne-a fost bucuria să-l revedem pe părintele Vasile Ilie din Târgu Secuiesc, martor al participării noastre la Sărbătoarea Națională din 1 Decembrie 2015. Părintele Costin Butnar a venit însoțit de studenții ASCOR, dăruindu-ne cântece românești ce au răscolit inimile celor prezenți la casa de cultura a comunei Ojdula. O îmbrățișez pe româncuța noastră dragă Ana Sandulea. Cântecele ei ne-au dat gata pe toți, Dumnezeu dăruindu-i o voce minunată dar și părinți si îndrumători pe măsură (sărut mâna Florentina). Domnul profesor Ioan Lăcătușu, seniorul luptei pentru România în Harghita și Covasna ne-a onorat deasemenea cu prezența, daruind bisericii din Mărtănuș documente istorice de o mare însemnătate identitară. Cuvintele domniei sale ajung întotdeauna în inima și mintea românilor. Aveți tot respectul nostru domnule profesor! Emoționantă a fost și reîntâlnirea cu talentata poetă din Târgu Secuiesc Mihaela Aionesei. Asemenea dăruire pentru Țară rar mi-a fost dat să văd. Mulțumim mult de tot în același timp, Asociației Cultural Creștine Justinian Teculescu din Covasna și Asociației Suflet Românesc din Tg Secuiesc pentru sprijinul acordat. Spor în toate activitățile românești să aveți! Sărutăm mâinile distinsei doamne Elena Ciobanu din Covasna, care ne-a fost sprijin important în multe acțiuni ale noastre.
Cu greu mi-am luat rămas bun de la acești oameni minunați, dar de fapt nu am plecat de acolo, din mijlocul lor, căci și acum am în piept cuvintele ”Români fiți demni” rostite de învățătorul Dan Hagiu, privirea de om fără teamă a lui Boc Liviu și cântecul românilor din Mărtănuș și Ojdula, cântecul și lupta lui Iancu Avram, jertfa lui Ioan Popescu.
S-a întâmplat ca de la cineva sa nu-mi iau rămas bun, dar nici nu era nevoie...mare este puterea Lui Dumnezeu.

Nu ne puteti invinge

Dar vântul nu poate fi prins in pumni, ci numai in ramuri de brazi,
nici cantul in zabrele, ci numai in doinele taranilor,
nici gândul in lanturi, ci numai in rugaciuni catre Cer, 
nici dragostea-n ocne, ci numai in suflete de iezer.

Poarta Vânturilor

Poarta Vanturilor, Taramul haiducilor vechi. Comoara.
Acum cateva zile, mi-a povestit aripa mea de inger, dintr-un sat din Covasna, care in continuare vrea sa ramana secreta, despre un loc tainic din Vrancea, numit Poarta Vanturilor si despre comoara dezvaluita de Mosul ei. Descrierea Comorii ii apartine cuvant cu cuvant. Eu doar am scris o poveste din Istorie. Biserica, Mama, Fetita si Soldatul au existat. Sunt si acum printre noi, ajunge numai sa deschidem ochii, si-i vom vedea. Dar iata "povestea":
Anul 1944, intr-un sat din Harghita.
Mama, cu ochi de apa tremuranda, isi stranse si mai tare copilul la piept. In jurul ei peretii de piatra ai bisericii ortodoxe zvacneau ca o inima strapunsa de-o sageata, ce cu pulsatii disperate se agata inca de viata. Obuzele trase de pe dealul vecin de trupele maghiare ce se retrageau din fata armatei romane cadeau cu mare tunet peste mormintele cimitirului, rascolind oase vechi. Crucile se sfaramau sau se inclinau a jale, pamantul lor sangerand inca o data. Doamne, da odihna mormintelor lor!, isi spuse femeia, banuind ce se intampla afara. Maria o trase usor de maneca camesii inflorate pe fata caprioara, ce-i era mama, nevrand sa-i tulbure prea mult rugaciunea: Povesteste-mi, mamico, ceva frumos, dar frumos de tot, sa nu mai auzim ce-i afara, asa cum imi povesteai inainte ca tata sa plece la razboi.
„La o aruncatura de gand de noi este Poarta Vanturilor, draga mamii, poarta pe unde intra haiducii in lume, fugind peste dealuri si văi, pe armasari cu coame de foc si copite de cremene. Bunicul meu mi-a spus ca acolo cerul imbratiseaza pamantul si ca haiducii au o mare comoara ascunsa de ochii strainilor. In ea soarele se uita in oglinda si luna coboara noaptea sa-si incalzeasca inima si sa nu mai fie singura. <<Am gasit comoara, eram cu mama, cu tati si fratii mei, dar fara Mosu...Nu pot descrie in cuvinte frumusetea ei>>. Fetita incepu a bate cu bucurie din palme, acoperind parca infernul de afara, strigand cu glas zglobiu: Și ce ati gasit, mamico?
<<Comoara era privelistea de acolo, crucea de lemn veche in mijlocul piscului cu iarba inalta si aurie, asfintitul de soare cu melodia vanturilor ce se intalneau toate, acolo, semetii munti ce se iveau din toate zarile. Noi eram mici. Intr-adevar, asta e comoara!
Asteptam sa auzim cum vin haiducii din toate partile. Eu, la un moment dat, m-am urcat intr- un brad inalt. I-am strans varful si m-am leganat odata cu el. Asteptam sa vad un urs, un om calare, oi, orice. N- am vazut din astea nimic. Dar Mosu era parca peste tot. El a fost haiducul meu care mi- a lasat multe comori. Asta a fost una dintre ele, una foarte frumoasa pe care vreau sa o mai revad si sa ti-o daruiesc si tie...
Maria isi lasa parul mangaiat de degetele bradutului din varful muntelui cuprinzand cu privirea intreaga zare. Pareau amandoi a fi ocrotiti de bradul cel falnic si vechi aflat langa ei, al carui varf o leganase odata pe Alexandrina, mama ei. Acum copacul isi unduia varful in cer, depanand cu norii amintiri de milenii. In fata ochilor ei de vazduh erau, si acum imaginile din acea zi: Spre seara din acea zi, urletele tunetelor incetara brusc. Flacara lumanarii tresari aproape imperceptibil atunci cand usa Bisericii se deschise. O silueta inalta pasi pragul, amestecandu-se cu lumina lunii ce navali inauntru odata cu soldatul, ingrijorata parca de soarta celor doua. „Doamne ajuta, spuse omul, mare minune, mai femeie! In jur totul e facut praf, copacii sunt la pamant, dealul e sfartecat, mormintele rascolite, numai voi si biserica sunteti intregi. Hristos v-a salvat!” Fetita sopti ca o poveste spre ochii linistiti ai mamei: ”Uite haiducul, a venit tocmai de la Poarta Vanturilor sa ne salveze!” Omul ingenunche in fata sufletelor si scoase de sub vestonul militar o bucata de mamaliga, facand semnul crucii pe ea. Mancara toti trei in tihna, sub lumina lumanarii si a lunii, in fata Altarului. „Ti-am zis ca este haiduc!”, prinse curaj in glas Maria, uite are sub haina straie de om bun, si cruce, ca popa al nostru din sat!” „Da, fetita draga, am sub armele mele camesa de la bunicul meu din Vrancea, iar crucea o am de la biserica mea. Am fost preot acolo pana m-am dus in oaste sa-mi apar tara, sa nu mai faca legea strainii pe aici. Sunt preot, soldat, haiduc si taran, toate la un loc, râse cu taină omul privind in ochi
Fata, te-am regasit in locul de unde-am venit, atunci, din Comoara muntilor cu brazi ce vorbesc cu Cerul, a temeliilor de stana veche zidita de fluier si cantec de frunza. Vantul va bate, furtuni vor mai fi,dar, eu, haiducul, taranul, proetul si soldatul voi fi tot aici, pazitor al sufletelor, privitor spre Cer, purtator de Cruce si Chimir.”