automon tinut

Asta nu se poate! Pana aici! Stați în case, căci Parlamentul adoptă AUTONOMIA ”ȚINUTULUI SECUIESC”!!!!! NU este glumă.
În data de 23 aprilie, de Sfântul Gheorghe, proiectul de autonomie al așa zisului ținut secuiesc inițiat în decembrie 2019 de câtiva deputați UDMR, a fost ADOPTAT tacit de către Camera Deputaților, deoarece nu s-a luat în dezbatere în termenul stabilit de lege. Urmează să ajungă la Senat într-un termen necunoscut încă. Deci în condițiile în care în România s-a instaurat dictatura si Libertatea de manifestare a oamenilor este practic anulată, statul național unitar român, independent si indivizibil este pe cale să se rupă, iar unii cred că suntem nebuni si inventăm pericole, că suntem xenofobi si extremisti, având ceva cu minoritatea maghiară. Nu avem nimic cu ea, însă liderii acestei minorități au ceva cu România si iată cum planurile lor de dezmembrare teritorială a țării îsi urmează cursul. Cum poate trece de Camera Deputaților un astfel de proiect de lege în condițiile în care oamenilor le este interzis dreptul elementar la adunări publice? Voi chiar credeți că ne puteti da o astfel de lovitură sub centură? DE ce nu ati suspendat tot printr-o ordonanță militară si proiectele de lege depuse la Parlament dacă Parlamentul nu poate lucra? Dar Parlamentul lucreaza dupa cum se vede, caci activitatea sa NU a fost suspendată. Chiar credeți că dacă ne puneți botniță la gură vom sta la nesfârsit în case privind nepăsători cum Jerfa Eroilor care au făcut România este batjocorită de voi? Răbdarea noastră a ajuns la un punct critic, încrederea în voi este zero, căci ați dovedit că sunteți în stare de orice, opriți oamenii să meargă la biserică, v-ați bătut joc de Sfânta Sărbătoare a Învierii Domnului, pregătiți legea vaccinării obligatorii, rupeți țara asta cu dezbinarea pe care o sădiți între oameni iar acum adoptați ”tacit” autonomia teritorială în centrul țării de râde deocamdată pe înfundate Budapesta de noi.
Vă vom opri în cele din urmă, căci ,,Cu noi este Dumnezeu”!

autonomie

Cum vine asta, noi să stăm acasă în timp ce Camera Deputaților adoptă proiectul de lege UDMR al autonomiei ”ținutului secuiesc”? Nu există NICIO scuză în acest sens pentru "tacit", pentru expirarea termenului de luare în dezbatere, pentru că Parlamentul a lucrat, au fost sedințe, inclusiv în ultima perioadă, după cum se vede, inclusiv ale Camerei Deputaților. Observ că unii oameni tratează cu ușurință acest subiect, observ că Președintele României apare des la televizor dar nu pentru a lua o atitudine FERMĂ împotriva adoptării unei legi care are ca scop desființarea statului NAȚIONAL UNITAR român, independent si INDIVIZIBIL, ci pentru a ne spune să stăm acasă si că după 15 mai va fi cam tot la fel ca până acum; am sta în case dacă totul ar fi în regulă, dar ce ne facem cu economia care se prăbușește vertiginos odată cu veniturile românilor care încep să nu mai existe, în condițiile în care statul ungar, chiar în această perioadă, subvenționează cu milioane de euro fermierii de etnie maghiară din Transilvania, în condițiile în care continuă pomparea de bani grei, tot din Ungaria, în învățământul cu predare în limba maghiară (oare s-ar putea face o comparație în acest sens între procentul elevilor maghiari care au mijloace tehnice de a putea urma on line cursurile si cel al elevilor români?). Peste toate aceste lucruri, iată că vine si cireașa amară de pe tort, pusă din ”neglijență” de o cameră a Parlamentului României...sau mai bine să-i zicem ”bomboana” de pe coliva care se află la căpătâiul Constituției moarte: libertăți cetățenești nu mai avem, doar botnițe pe figură si o lege a autonomiei ”ținutului secuiesc” care începe să muște din România.
Păi domnule Presedinte, în 1918, când gripa spaniolă făcea ravagii prin Europa, Eroii Armatei Române, țăranii în opinci militare si Generalii lor, nu au stat acasă, ci au făcut România Întreagă, laolaltă cu sutele de mii de români ce s-au adunat la Alba Iulia. O Țară nu se clădește si nu se păstrează prin statul acasă, ci cu oameni Liberi, fără botnițe la gură si lanțuri la picioare. O Țară se păstrează printr-un Stat cu adevărat Național, care-și ocrotește resursa umană si care nu cedează resursa Pământului, un stat care nu-si cedează Suveranitatea.
Noi, oamenii simpli si liberi, vom merge cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului Românesc, oricât de greu si de ”incorect politic” ar fi.

intalnire

De nu ne vom mai vedea aici, de ne vor închide pagini, conturi, site-uri, avem câteva locuri de întâlnire, de NE-distanțare socială: Valea Uzului de Ziua Eroilor, Sfântu Gheorghe sau Târgu Secuiesc de Ziua Națională, Petru Vodă în iunie sau de Sfinții Arhangheli Mihail si Gavriil, Piața Victoriei, Piața Universității sau Cotroceni cat mai des posibil.

Legătura s-a creat deja, nu mai poate fi ruptă.

Cum ne organizăm pentru astfel de întâlniri? Dragi tovarăși, acum ceva timp în urmă s-a inventat telefonul...puteți închide si watsapul!

carte

Săbiile de foc urcau sprintene spre cer, scoase parcă pe rând, cu repeziciune din tecile unor haiduci de odinioară, luminând fețele celor douzeci si ceva de inși ce urcară până în Vârful Muntelui la chemarea lui. Începu să plouă, la început mocănește, apoi destul de vijelios, deși printre norii pe care mai mult îi ghiceai, stelele se uitau încă spre pădure cu o lumină aparte. Dar ploaia părea un detaliu nesemnificativ, stăteam cu toții nemiscați, în cerc, în jurul lui si al focului, ascultându-i pe amândoi fascinați, chiar si atunci când câtiva lupi își anunțară prezența prin urlete ce se auzeau dintr-o relativă depărtare; glasul lor oricum făcea parte din tablou, completând parcă cuvintele omului din fața noastră, de parcă ai fi zis că printr-o putere anume, chiar el îi chemase. Înalt si slab, cu fața suptă, ce-i scotea si mai mult în evidență ochii mari si barba cenușie, emana în acelasi timp forță si siguranță dar si o blândețe aparte ce se vede doar la călugării din pustie. Era îmbrăcat în negru si încins cu chimir. Era ca un călător în timp, ce le văzuse pe toate si venise acum la noi să ne povestească despre Neamul Românesc, căci ne vorbea în așa fel încât ai fi zis că a fost chiar prezent lângă voievozii si luptătorii acestui pământ, direct sub Steagul lor. Era extrem de natural si cursiv în discursul care producea asupra noastră revelație după revelație. Istoria necunoscută ce ni se povestea, atunci, la doar câtiva ani după Decembrie 1989, a fost comoara pe care am descoperit-o în acea noapte din munți cu ploaie si lună, în care nimeni nu a dormit, în care nu am simțit frigul și nici mâna lui focul atunci când l-a atins. Așa este că nu crezi, că nu crezi că e posibil ca flacăra ce arde să nu te ardă? l-a întrebat el pe unul ce era cu noi care era mai tăcut de fel, dar foarte învățat. Nu a zis nimic, doar si-a ferit puțin privirea. Cât de mult au durat acele secunde de tăcere... însă pe tren, la întoarcere, pe când toți ne gândeam la acea noapte,tot tânărul cu carte, mi-a spus: într-adevăr, Omul este adevărat, merită. Nu mi-a sunat bine acea ”confirmare”, căci el, cel încins cu chimir si straie negre, nu era menit să fie confirmat, ci simțit, așa cum pădurea nu are nevoie de confirmarea cuiva pentru aptul că are copaci. Nu a fost nici prima nici ultima dată când l-am întâlnit. În anii aceia câtiva oameni au înțeles tot ce era de înțeles. I-am stiut pe demoni dar si pe îngeri, am văzut cum Ramificația a pus stăpânire de țară, întrepătrunderea cercurilor ei, nașterea steagurilor false, vânzările pe 30 de arginți. Am văzut cum se pun măștile si cum încep actorii să joace cu ele pe față intrând în scenă pe rând sau mai mulți odată în funcție de indicațiile regizorului, la comenzile producătorului. Nimic nu s-a schimbat de atunci, piesa este aceeasi cu diferite distribuții, unele se repetă. Cine nu a prins din începuturi înțelegerea lucrurilor discerne cu mare dificultate rolurile. Folosesc acești termeni de ”scenă” pentru că războiul nu mai este nici cald, nici măcar rece, ci extrem de silențios, dobândind atribute cameleonice astel încât majoritatea percepe vremea ca fiind una de pace. Împotrivirea reală se vrea a fi anihiliată atât prin tragerea perdelei de ”pace” pentru marea masă, cât si, în cazul unor eventuale reacții, prin aruncarea în scenă a steagurilor false menite a irosi prin fragmentare, deturnare, obosire fizică sau psihică, sau aruncarea cu capul în zid a oamenilor sinceri care încearcă să facă ceva, dar care nu au intuiția sau cunoașterea empirică a lucrurilor. Potențarea puterii Ramificației se produce adeseori si din cauza păcatelor omenesti ale oamenilor, orgoliul, mândria sau gândirea puțină spunându-și adeseori cuvântul, stindardele putând fi sincere, dar ”datorită” acestor lucruri, jucând la randul lor involuntar rolul steagurilor false în marea ”piesă”. Retelele de socializare dau fiecăruia ”șansa” de afirmare, tastatura fiind deschisă tuturor, dar nu toți îsi dau seama că de fapt că din tastatură lipsesc litere. Tu scrii, faci tot felul de acțiuni, demersuri, dar nu observi că ”mănânci” litere si textul final iese greșit, cu toate că ai apăsat pe butoanele corecte. Defecțiunile sau ”celebrul” autocorect îți denaturează munca fără ca măcar să-ți dai seama. 
Unor oameni le poti oferi nenumarate argumente logice pentru a-i convinge de un anumit lucru, le poți explica în detaliu mecanismele manipulării, zadarnic, rămân ”blocați” în ceață, iar asta nu ține de intelectul lor, ci de incapacitatea afectivă de a simți lucrurile. Alți oameni intuiesc întreaga frază încă de la primele cuvinte. Mai există o categorie, aș numi-o generic, aceea a ”țăranilor vechi”, care pricep si văd totul, fără să fie nevoie a le spune niciun cuvânt.