Vulturul

Nu puteti intra asa cu vulturul in sat, le spusera cei fara chip tinerilor; oamenii se vor speria si vor arunca cu pietre! Dar ce-am putea face, vulturul asta e tot ce avem noi, nu putem renunta la el! Dar nici nu este nevoie, trebuie numai sa-l faceti un pic mai frumos...colorati cateva pene, caci este prea negru, mai scurtati-i un pic aripile, caci nici macar nu reusiti sa-l bagati pe poarta casei, si unde mai pui ca daca va da din ele va starni tot colbul si se va isca furtuna; taiati-i din cioc, caci este prea fioros asa...si nu uitati de gheare, sunt prea mari, v-ar putea rani daca nu-l ascultati.
Si oamenii facura intocmai. La rascrucea din sat, taranii le iesira inainte cu nerabdare caci aflasera ca vor veni la ei tineri imbracati in alb, ca in vremurile cele de demult. Vazand pasarea, acestia exclamara: de ce veniti la noi cu acest cocos de ograda, avem destui din acestia! Cei fara chip radeau in timp ce intunericul se lasa peste sat, uitandu-se la acei tineri care tineau in brate un vultur mort.

Vremea voievozilor

De cateva sute de ani nu mai avem un stat romanesc.

Vremea voievozilor a apus de mult; odata cu ea, elementul pur romanesc pierzand cu mici exceptii controlul asupra conducerii statului.; dupa fanarioti au venit partidele masonice cu tot arsenalul corespunzator, a urmat apoi comunismul, prin definitie si practica total strain de ceea ce este romanesc. In prezent, suntem condusi de vestita cloaca politica penala, adica de suma tuturor relelor mentionate mai sus, Satana capatand experienta daca se poate spune asa, inlaturarea specificului romanesc din conducerea Romaniei ducand la saracirea morala, spirituala si materiala a organismului national. Voievozii neincoronati ai Neamului, din epoca post- voievodala, taranii romani, preotii si calugarii ortodocsi, Mihai Eminescu, Nicolae Densusianu, Iorga, marea intelectualitate interbelica nationalista, continuand cu istorici si sociologi ai vremurilor noastre, citandu-i aici pe Gheorge Buzatu si Ilie Badescu, au fost anticorpii care au reusit sa pastreze un nucleu etnic sanatos de la care s-ar putea porni in viitor o regenerare a intregului organism national. Acest lucru se poate indeplini in primul rand prin constientizarea acestei situatii, prin construirea unor mici insule de romanism, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca, si daca ne ajuta Dumnezeu, prin crearea unor formule de unitate intre cei care gandesc romaneste. Conceptul natural de natie tinde sa fie inlocuit de structuri menite sa scoata individul din natie oferindu-i o alta paradigma, un alt loc, de data acesta profan, si nu sacru, cum era acel al natiunii. Vorbim in acest sens de ceea ce se denumeste generic “companie’”, prin excelenta multinationala. Individul se “trezeste” intr-un alt tip de natiune, care foloseste elemente de identificare specifice originalului, pentru o adaptare mai usoara a omului la noua “realitate”: steag cu stema, organisme de conducere asemanatoare statului, legi proprii, este perpetuat conceptul de “erou”, a se citi angajatul fanatic care este bineinteles rasplatit corespunzator si premiat in fata celorlati, si nu in cele din urma, un limbaj propriu. Teritoriul companiei este mapamondul, religia ei este bursa, investita cu putere de “mantuire” sau de “osanda”, compania devenind de fapt o antinatiune tocmai prin pretentia ce si-o aroga de a deveni un substitut la natiune. Consecintele asupra individului sunt devastatoare. Prin dezradacinare, “Zeul” avand puterea sa-l trimita oriunde in lume, pentru a-l sluji, omul isi pierde reperele etnice; istoria milenara cultural-religioasa a neamului sau, menita in mod natural sa-i confere un suport organic in fata ispitelor aducatoare de pacat la care e supus de-a lungul vietii, fiind inlocuita de “istoricul” fiscal al companiei respective. Drama devine tragedie atunci cand organizatia se descotoroseste la un moment dat de angajat, acesta devenind un zombi, o persoana care efectiv nu va mai constientiza de unde vine si incotro s-ar putea indrepta, uitand de fapt ca undeva in trecutul sau, constient sau nu, el s-a debarasat de natiune prin tradarea memoriei. Comunitatile de care vorbea Parintele Arsenie Boca sunt o solutie pentru mentinerea vie a natiunii. Micile gospodarii satesti, in stare sa confere unei familii extinse autonomie, anumite profesii care iti confera o oarecare independenta fata de fortele anti-natiune, strangerea randurilor in jurul bisericii nationale si in jurul unor centre sau personalitati culturale care mentin viu etnicul romanesc sunt exemple in sensul enuntat mai sus. Vremea voievozilor va renaste pe masura ce fiecare dintre noi vom deveni voievozii propriei noastre vieti, reunite in una singura: viata Romaniei.