De cateva sute de ani nu mai avem un stat romanesc.
Vremea voievozilor a apus de mult; odata cu ea, elementul pur romanesc
pierzand cu mici exceptii controlul asupra conducerii statului.; dupa
fanarioti au venit partidele masonice cu tot arsenalul corespunzator, a
urmat apoi comunismul, prin definitie si practica total strain de ceea
ce este romanesc. In prezent, suntem condusi de vestita cloaca politica
penala, adica de suma tuturor relelor mentionate mai sus, Satana capatand
experienta daca se poate spune asa, inlaturarea specificului romanesc
din conducerea Romaniei ducand la saracirea morala, spirituala si
materiala a organismului national. Voievozii neincoronati ai Neamului,
din epoca post- voievodala, taranii romani, preotii si calugarii
ortodocsi, Mihai Eminescu, Nicolae Densusianu, Iorga, marea
intelectualitate interbelica nationalista, continuand cu istorici si
sociologi ai vremurilor noastre, citandu-i aici pe Gheorge Buzatu si
Ilie Badescu, au fost anticorpii care au reusit sa pastreze un nucleu
etnic sanatos de la care s-ar putea porni in viitor o regenerare a
intregului organism national. Acest lucru se poate indeplini in primul
rand prin constientizarea acestei situatii, prin construirea unor mici
insule de romanism, dupa cum spunea Parintele Arsenie Boca, si daca ne
ajuta Dumnezeu, prin crearea unor formule de unitate intre cei care
gandesc romaneste. Conceptul natural de natie tinde sa fie inlocuit de
structuri menite sa scoata individul din natie oferindu-i o alta
paradigma, un alt loc, de data acesta profan, si nu sacru, cum era acel
al natiunii. Vorbim in acest sens de ceea ce se denumeste generic
“companie’”, prin excelenta multinationala. Individul se “trezeste”
intr-un alt tip de natiune, care foloseste elemente de identificare
specifice originalului, pentru o adaptare mai usoara a omului la noua
“realitate”: steag cu stema, organisme de conducere asemanatoare
statului, legi proprii, este perpetuat conceptul de “erou”, a se citi
angajatul fanatic care este bineinteles rasplatit corespunzator si
premiat in fata celorlati, si nu in cele din urma, un limbaj propriu.
Teritoriul companiei este mapamondul, religia ei este bursa, investita
cu putere de “mantuire” sau de “osanda”, compania devenind de fapt o
antinatiune tocmai prin pretentia ce si-o aroga de a deveni un substitut
la natiune. Consecintele asupra individului sunt devastatoare. Prin
dezradacinare, “Zeul” avand puterea sa-l trimita oriunde in lume, pentru
a-l sluji, omul isi pierde reperele etnice; istoria milenara
cultural-religioasa a neamului sau, menita in mod natural sa-i confere
un suport organic in fata ispitelor aducatoare de pacat la care e supus
de-a lungul vietii, fiind inlocuita de “istoricul” fiscal al companiei
respective. Drama devine tragedie atunci cand organizatia se
descotoroseste la un moment dat de angajat, acesta devenind un zombi, o
persoana care efectiv nu va mai constientiza de unde vine si incotro
s-ar putea indrepta, uitand de fapt ca undeva in trecutul sau, constient
sau nu, el s-a debarasat de natiune prin tradarea memoriei.
Comunitatile de care vorbea Parintele Arsenie Boca sunt o solutie pentru
mentinerea vie a natiunii. Micile gospodarii satesti, in stare sa
confere unei familii extinse autonomie, anumite profesii care iti
confera o oarecare independenta fata de fortele anti-natiune, strangerea
randurilor in jurul bisericii nationale si in jurul unor centre sau
personalitati culturale care mentin viu etnicul romanesc sunt exemple in
sensul enuntat mai sus. Vremea voievozilor va renaste pe masura ce
fiecare dintre noi vom deveni voievozii propriei noastre vieti, reunite
in una singura: viata Romaniei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu