Sa fii român uneori este greu, dar intotdeauna este atat de frumos...
De fiecare data cand pasesc in curtea unei case de la tara ma incearca
un pic de sfiala, de parca n-as vrea sa deranjez cu nimic randuiala de
secole ce sta intiparita acolo.
Cand am deschis poarta, zeci de
priviri se atintira spre mine. Era multa lume. Am salutat respectuos si
am dat sa ma indrept spre intrarea in casa pentru a ma debarasa de
bagaje. O mana hotarata ma opri insa din drum si cand intorsei capul
intalnii privirea calda a unei femei: "Buna ziua Mihai, sa stii ca am
vazut ce faceti voi in Covasna si Harghita cu tricolorul si cartile de
Mihai Eminescu. Pana la toamna strang si eu cateva carti, poate si
steaguri si ti le trimit, sa le duci acolo la copiii de români din
satele voastre". Ma aflam in batatura casei soacrei mele (“mamica”, cum
ii spun eu) de la Cotul Ciorii din Buzau, la parastasul bunicului
Adrianei. Am imbratisat-o pe doamna Nina, si am simtit intreaga caldura
a poporului român. Nu cred ca si-a inchipuit Nina ce au insemnat
vorbele ei pentru mine. Am inteles un lucru simplu: daca o femeie
dintr-un sat din Buzau, cu multe griji pe cap, cu o viata deloc usoara,
se gandeste la românii din satele Harghitei si Covasnei, daca din
banutii ei cumpara o carte si un steag pentru elevii din Inima Tarii,
atunci poporul român traieste, este viu si reactioneaza, mai ales atunci
cand se si incearca macar o anumita forma de organizare. Nu am nevoie
de statistici sau de studii savante pentru a intelege sufletul acestui
popor, pentru a intelege acest suflet stau de vorba cu doamna Nina din
Cotul Ciorii sau sarut mana tarancii din Aita Medie Covasna care a pus
pe mormantul barbatului ei tricolorul românesc. Românii nu sunt lasi,
prosti sau resemnati, instinctul national s-a pastrat in structura
acestui popor, cine nu vede acest lucru sa mearga in biserici, in sate,
la mormantul parintelui Arsenie Boca sau al parintelui Justin Parvu, sa
imbratiseze acolo poporul cel credincios ce sta in genunchi in fata
Neamului, sa stea de vorba cu oamenii, sau si mai bine, sa incerce sa
faca ceva impreuna cu ei pentru România.
Sa fii român este uneori greu, dar intotdeauna este atat de frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu