În ceasurile de pe urmă ale străinilor ce ne sfărâmă prin secundele infernale ale ticăitului lor sufletul Național, șansa supraviețuirii noastre este să fim în Timpul Lui Dumnezeu, pe care-l putem găsi în sufletele noastre. Afară sunt vremurile trecătoare, vremurile prigoanei. Nu stiu care luptă este mai grea, cea din lăuntrul nostru sau cea din afară, dar sunt sigur că dacă izbândim în bătălia cu noi înșine, cu patimile si păcatele noastre, vom birui din punctul de vedere al mântuirii proprii si prigoana vremurilor, căci rămânem în Timpul lui Dumnezeu. Individual, în sensul de mai sus, nu putem schimba însă vremurile, ca popor însă da, dacă suma noastră, a celor din Timpul lui Dumnezeu, devine definitorie pentru popor; definitorie, nu neapărat majoritară, căci nu numărul contează, ci puterea grupului ce ar dobândi valențe istorice. Niciun om, înafara lui Iisus Hristos nu a învins vremurile aproape singur, căci numai Maica Domnului a fost de la Naștere până la Urcarea la Cer prin Jertfa de pe Cruce, lângă El, dintre oameni. Omul în sine de unul singur nu este menit a schimba Lumea. Biserica, Casa Lui Dumnezeu pe pământ, ”cere” până și ea TREI oameni înlăuntrul ei.
Acei care
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu