Mihai Eminescu

Drumul de la Gradina Maicii Domnului la Tara lui Hristos: Mihai Eminescu.
Avem nevoie ca El sa fie pe granita tarii, ca o ultima baricada in fata invaziei, ca un ultim transeu al romanismului. Aceasta este menirea lui de soldat si general in linia intai a frontului: apararea Granitei. Eminescu traseaza linia orizontului etnicului romanesc: uneste Neamul cu Dumnezeu, Pamantul in care sunt ingropati stramosii cu Cerul in care acestia s-au inaltat. Acolo incepe El sa creeze ;deasupra noastra, dar in noi, el fiind lacrima pe care o simtim in Biserica strafulgerandu-ne inima, strigatul de viata al unui copil nascut roman in botezul cu apa, rugaciunea din urma a botezului cu pamant ca prim pas catre Tara lui Hristos din Ceruri. El este sabia si manastirea lui Stefan, barda lui Mihai Viteazul, cana cu vin si flinta haiducilor, jertfa martirilor anticomunisti.
El este, fiind in Timp, caci asa cum spunea un batran intelept din Tara Fagarasului, clipa de prezent este mai efemera ca un drac ce vede sabia Arhanghelului, noi muritorii, nefiind decat in trecut si in viitor, prezentul neputand sa-l prindem, sa-l oprim, fiind cu pacate pe noi (nu in noi).
Eminescu este.