Aripa Frumoasă

Si zorii vor veni ,
Cu temnite înfrânte, cu lacăte zdrobite
si stele urcate pe pământ din cerul cel de dedesubt.
Luceafărul va mângaia tărâmul;
Cu totii ne vom ridica pe Aripă, pe Aripa Frumoasă, stiută ca Zorilă, mezinul din povesti.
Cel cu alt nume va tăcea uitându-si numele.
Sub Privire, Aripa biruia zmei, reda libertatea Cosânzenei, stătea la sfat cu oamenii si mai ales se năstea în fiecare zi, asteptând Botezul, spre a nu muri.
Sub Privire, îmblânzea zânele aducându-le in femei,
Si pe uriasi în barbati.
Sădea Chipuri în stânci urcând în munti cu lupii de vant, cu urlet auzit până departe-n câmpii spre Marea cea Neagră vazută din Ceahlău de cel cu suflet.
Uitându-se spre el , Hristos se îndură,
Si plânse;
Si-i dărui o Cruce pe Pământ.
Pentru ca Aripa Frumoasă sa rămână pe Tărâm,
Pentru a nu muri, si a ne inălta în Cerul de deasupra,
Spre Luceafar.