Vladimir Tismaneanu, nostalgia lui Ion Iliescu

Vladimir Tismaneanu vorbeste cu Ion Iliescu?
Si inca cum!
"MARELE ŞOC- DIN FINALUL UNUI SECOL SCURT" este cartea aparuta in 2004, inainte de alegerile prezidentiale, pe cand era ca sigura victoria lui Adrian Nastase. Volumul este de fapt un amplu dialog intre Vladimir Tismaneanu ("luptatorul " pentru democratie, idolul GDS si al revistei 22) si Ion Iliescu, idolul lui Petre Roman si al lui Andrei Plesu (asta a avut mai multi idoli). Ce este de fapt de retinut din aceasta "intamplare"? Ca apropierea dintre cei doi nu este deloc un "soc", ci un lucru firesc: ambii sunt odrasle de comunisti ilegalisti, avand origini neromanesti, au lucrat de tineri in structurile de partid si amandoi au considerat spre exemplu ca Ceausescu nu a fost reprezentativ pentru ideologia rosie; prin urmare, dupa 1990, au incercat si partial au si reusit prin metode diferite, dar convergente, sa "reinventeze" comunismul, mai bine zis sa se intoarca la esenta originilor kominterniste: internationalismul si antiromanismul. In cartea sa, Vladimir Tismaneanu declara deschis de altfel ca nu s-a considerat niciodata un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este "un om al stangii democrate", considerand deasemenea ca: "Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania, un ganditor modern". "Ganditorul modern" afirma la randul lui: "Comunismul nu a fost un accident in istoria umanitatii, ci are un fundament obiectiv". Le plesneste capul de atata gandire, dar si de ura impotriva poporului pe care ca niste paraziti l-au ales ca si "gazda", ambii lucrand pentru nimicirea fiintei nationale romanesti, unul in calitate de politician, celalat din postura de ideolog al "noii" oranduiri, asa de "noua" incat e veche ca Iadul.