Apelul domnului Liiceanu

Revista 22 anunta cu mare emfaza ca s-au implinit 25 de ani de cand Gabriel Liiceanu a lansat "manifestul" "Apel catre lichele". Cred ca textul are de fapt doua "citiri", prima, cea superficiala, referindu-se la necesitatea retragerii pentru o perioada a "fostilor" intr-un plan secund din considerente cica morale. Adevaratul mesaj al textului se refera insa la necesitatea impartirii "bucatelor" intre cei noi si cei vechi, intr-o hora pe care-am putea-o numi "hai sa dam mana cu mana cei cu inima ne-romana." Unde mai pui la socoteala ca si fostii astia, "nu-i asa", vorba lui Brucan, sunt "fosti" rai (ceausistii, gen Fanus Neagu, Paunescu, Eugen Barbu, Vadim, dintre care unii au fost "recuperati" pe post de fantome nationaliste, fiindu-le atribuita o "utilitate") si fosti buni, adica vechea structura kominternista (Brucan, Iliescu, Mircea Malita, Sergiu si Mariana Celac etc). Apelul lui Liiceanu a dat imediat roade, structurile pliindu-se noii realitati: Silviu Brucan i-a facut cadou lui Gabriel Liiceanu Editura Politica comunista, sfatuindu-l totusi sa-i schimbe macar numele, luand astfel nastere Editura Humanitas, prin Andrei Plesu, ministrul culturii in guvernul Petre Roman, Vladimir Tismaneanu a fost deasemenea recuperat de prin scolile de la Frankfurt, imprietenindu-se sub egida "Marelui Soc" cu Ion Iliescu, afirmand cu sinceritate ca "Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania", firul rosu mergand pana la preaspalatul de nume straine Raport Final. Colaborarile fructuoase cu regimul Basescu si se pare ca si cu cel al proaspatului presedinte ales Iohannis (vazut de cei de la Revista 22 si GDS ca un "Oscar" pentru intreaga lor activitate), reconfirma cea de a doua citire a Apelului lansat in urma cu 25 de ani. La masa de catifea rosie se joaca ca la poker destinul Romaniei, cu maini moarte, cacialmale sau carti pe bune. Noi, taranii, românii nepliati pe "realitati", prea ancorati in trecut si bineinteles nestrabatuti de fiorul "democratiei", stam la o alta masa, una simpla, rotunda, de piatra. Are doisprezece scaune si Coloana Infinitului alaturi. Nu facem "jocuri" savante si poate nici averi, dar din cand in cand urcam in munti. Sau intr-un sat. Si ne rugam lui Hristos. Suntem români si punctum.