Datoria mea

Mi-a spus cineva ca traiesc in trecut si ca zugravesc Romania in culori idilice, ca religia predata in scoli face rau copiilor si ca satul romanesc nu mai e ce a fost odata. Fiecare insa are dreptul la propria-i opinie. Mass-media are dreptul sa arunce cu noroi peste Tara, eu am datoria sa incerc cu mijloacele mele extrem de putine sa sterg acel noroi. Politicienii cu putere mare au dreptul sa loveasca cu piciorul icoanele din scoli, eu am datoria sa le ridic, sarut si mangai. Cohorte de deviati sexual au dreptul sa pangareasca imaginea satului romanesc exprimandu-si ''ideologia'' la Muzeul Taranului Roman, eu am datoria sa-i sterg taranului de pe obraz scuipatul. Lucian Boia are dreptul sa stearga eroii din Istoria Nationala, eu am datoria sa ma inchin in fata lor. Nu traiesc in trecut, consider insa ca avem nevoie de modele si simboluri pentru a sti cum sa ne indreptam, caci da, poporul de astazi este ratacit dar nu rau. Intradevar, culorile Romaniei din aceste vremuri nu sunt idilice, dar tabloul nu trebuie murdarit si mai mult, ci doar sters de praf cu credinta si smerenie. Eroii si sfintii romani sunt acolo, in firele adanci ale panzei, de noi depinde daca le ingropam mai adanc sau le ''restauram'' aducandu-le in prim-plan. Intr-o lume in care mai toti au asadar numai drepturi eu consider ca am numai indatoriri, simtindu-ma insa liber; liber sa cred in Hristos si in Neam, liber sa fiu convins ca Romania este Gradina Maicii Domnului, liber sa cred ca eroii si sfintii romani sunt acele modele in stare sa ne ridice, pe noi, poporul nevrednic, la loc in Istorie.
In fotografie este Gheorghe Hasu, luptator anticomunist din Muntii Fagarasului si sotia sa. Gheorghe Hasu nu mai traieste. A murit pentru tara. Sotia lui traieste, crede in Hristos si in faptul ca barbatul ei nu a murit in zadar. Eu sunt alaturi de ea, in fata Icoanei.