Acolo unde numai strămoșii din cimitire mai vorbesc românește.
Satele și orașele din Covasna și Harghita sunt baricade într-un război ce se poartă în timp de ”pace”. Atunci când într-o localitate nu mai există școală (sau secție) cu predare în limba română și enoriași ortodocși în biserică, România pierde de facto acel teritoriu, locul respectiv devenind un factor de mare risc pentru siguranța națională, paradigma străină înlocuind-o pe cea românească. Acest lucru ar trebui să fie conștientizat pe deplin de factorii de putere ai statului român. Sunt zeci de astfel de ”enclave” de pustiu etnic românesc, unde nimeni nu se mai declară român, acolo unde procesul de maghiarizare a fost desăvârșit, frații noștri de sânge pierzându-și atât limba cât și credința. Sunt alte zeci de localități în care paradigma românească mai supraviețuiește prin doi, trei copii care frecventează școala în limba maternă sau prin câțiva ortodocși ce spun ”Tatăl nostru” în limba română. În acest ritm, nu peste mult timp vom avea în mijlocul țării un teritoriu de peste 10 000 km pătrați (Harghita și Covasna) în care aproape nimeni (cu excepția efectivelor militare și a preoților ortodocși) nu se va mai declara, considera, etnic român. Fără implicarea serioasă a forțelor de decizie din statul român, acest proces cu greu poate fi oprit, mai ales în condițiile în care, printre altele, statul ungar stimulează financiar înscrierea copiilor în unitățile de învățământ cu predare în limba maghiară, alocând în acest sens, în fiecare an, sume enorme. Soluții românești există, soluții pentru siguranța națională; aș enumera doar două: asigurarea locuințelor de serviciu profesorilor din alte județe care aleg să predea în scolile, secțiile de limbă română din Covasna și Harghita odată cu alocarea unei prime consistente de încadrare cu condiția să nu părăsească locul de muncă o anumită perioadă de timp și sprijinirea financiară corespunzătoare a preoților ortodocși acolo unde există puțini enoriași, finanțarea construirii de biserici ortodoxe în localitățile în care acestea nu mai există sau renovarea celor care sunt într-o stare de degradare accentuată și bineînțeles instalarea si sprijinirea preoților slujitori. Odată creată forma (școala și biserica) ar veni cu siguranță și fondul, căci li s-ar crea românilor maghiarizați sau în curs de maghiarizare posibilitatea să revină la matcă în condițiile în care vor simți din partea statului un climat de siguranță și susținere. Mulți ar spune că toate acestea costă prea mult. Da, costă mult să ții în granițele țării un teritoriu de zece mii km pătrați, dar dacă l-am pierde ne-ar costa infinit mai mult, asta judecând strict din punct de vedere pragmatic. Nu mai vorbesc de jertfa de sânge care s-a dat de-a lungul istoriei ca acest pământ să rămână românesc. Dacă nu va exista o mobilizare masivă în sensul pomenit mai sus, de reromânizare a românilor și de sprijinire a celor care încă se mai consideră români, copiii noștri vor veni în Covasna și Harghita pentru a face parastase pentru cei de același sânge ce au fost cândva pe aici...si s-ar putea să aibă nevoie si de pașaport.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu