Nu pot rămâne nepăsător

Nu pot rămâne nepăsător! Subminarea moralului unui popor, mai ales în locurile în care acesta este supus unui proces complex de înstrăinare, este cu adevărat un act de agresiune împotriva ființei naționale românești. 
De 1 Decembrie și 24 Ianuarie, singurul teatru românesc din Covasna și Harghita găsește de cuviință să pună în scenă o comedie de moravuri, ”Nu chiar 1918”, dedicată Zilei Naționale a României, prin care poporul român este pus într-o lumină proastă si batjocoritoare de către autorul piesei, scriitorul maghiar Szekely Csaba. Pentru a nu fi acuzat de subiectivism citez concluzia unei cronici laudative la adresa acestei piese, cronică intitulată ”Nu chiar 1918. Nici 2018. Poate măcar 2118”, scrisă de doamna Elena Coman: ”… Ce sărbătorim noi, de fapt? O unire pe care, se pare, încă o respingem și față de care, de fapt, protestăm. Nu prea știm nici cine suntem, nici de unde venim, nici cine ne sunt vecinii, dar nici ce vrem.” (revista online de teatru ”Yorick.ro” finanțată de Ministerul Culturii și Identității Naționale). Așadar, atât noi, cei ”veniți” din Evul Mediu, cât și oamenii de specialitate din domeniul teatrului, am înteles bine despre ce este vorba în această ”operă” de două parale a scriitorului maghiar. Nu degeaba ne exprimăm noi, ”medievalii”, protestul față de această piesă în care se bagatelizează simbolurile naționale, în care Marea Unire de la 1918 este pusă sub semnul întrebării, în care pe întreg poporul român se lipesc etichete negative. Chiar acesta este mesajul piesei, suntem de la 1918 încoace un popor care nu stie pe ce lume trăiește, nu-și știe rostul, nu-și știe originile și drumul în Neam. La fel spune și toată rețeaua GDS, în toți anii de după 1989 ni se spune că nu suntem buni de nimic, că suntem hoți până în măduva oaselor, corupți, lași, nepăsători. Cu alte cuvinte, suntem, ”nu-i așa”, vorba lui Brucan din anii 90, numai buni să fim luați în stăpânire de către străini. Subminarea moralului unui popor este cu adevărat un act de agresiune împotriva ființei naționale românești. În vremuri tragice, nu ne arde de ”comedii” ce scuipă pe simbolurile identității noastre de neam; nu ne jucăm de-a teatrul alimentând mașinăria de propagandă antiromânescă. Nu ne jucăm cu integritatea teritorială a Statului Unitar Român, Indivizibil și Suveran. Un act de cultură ce pune sub semnul întrebării la un teatru românesc din Covasna simbolul Unirii de la 1918 nu este o simplă piesă de teatru, ci un atac mai mult sau mai puțin subliminal la integritatea teritorială a României, căci intră cum nu se poate mai bine în paradigma iredentismului maghiar sprijinit în mod direct de către un stat străin. Doamna directoare a Teatrului ,,Andrei Mureșanu” afirmă că steagul Ungariei de pe afișul piesei respective reprezintă comunitatea maghiară din Sfântu-Gheorghe! Cetățenii români din Statul Român sunt reprezentați de steagul unei țări străine??? Aceasta este viziunea conducerii Teatrului Românesc din Sfântu-Gheorghe. Mă îndoiesc că un om de teatru nu stie a discerne puterea și mesajul simbolurilor; și dacă o știe, de ce provoacă prin această piesă atât de 1 Decembrie cât și pe 24 Ianuarie, Ziua Unirii Principatelor Române? 
Pe 24 ianuarie voi fi la Hora Unirii în fața Teatrului, apoi la Statuia lui Mihai Viteazu, așa cum îl numeau țăranii din timpurile nemuritoare, pentru a-i spune Voievodului că-mi fac datoria de simplu român.
Doamne ajută!