Nevoia de reacție.
Istoria nu este scrisă, o scriem noi, prin fiecare NU pe care-l spunem celor ce zdrăngăne armele ce vor să ucidă o Inimă de Țară, prin fiecare DA, spus în fața lui Dumnezeu, prin fiecare #Prezent rostit în fața mormintelor strămoșilor noștri.
Sunt vitale reacțiile pentru a arăta în primul rând că suntem vii, când mulți ne vor morți, paralizați de inerție, de indiferență sau teamă.
Lipsa reacțiilor la agresiunile îndreptate împotriva valorilor naționale nu duce așa cum prea lesne s-ar putea crede, la pace, ci la o înfrângere mută, la o capitulare într-un război ce nici măcar nu-ți dai seama că s-a purtat. Se apasă pe diferite butoane pentru a fi încercați. La început e o privire urâtă, mai apoi o vorbă grea, o piatră aruncată în geam, o palmă, un pumn, iar dacă nu se vede nicio rezistență vine lovitura finală; de cele mai multe ori e prea târziu să mai ripostezi atunci. Pacea adevărată este asigurată de riposta fermă dată în primele faze ale agresiunii, dându-i clar de înțeles inamicului că se va izbi de va continua, de un zid ce nu poate fi răpus. Descurajarea atacatorului previne războiul, previne moartea națiunii. Căderea într-o luptă nu e înfrângere, căci Dumnezeu oricând te poate ridica în marea Lui milostenie văzându-te vrednic si cu sufletul curat pentru Neamul în care a rânduit să trăiești. Oricând îți va da o nouă luptă, șansa să te ridici din nou. Adevărata înfrângere este acceptarea paradigmei inamicului prin neînțelegerea ei sau prin refuzul ripostei, iesind astfel din comunitatea Neamului.
Nu vă lăsați călcați în picioare, nu lăsați simbolurile naționale să fie batjocorite, luate în derâdere, târâte în noroiul vremurilor pe care alții vor a le scrie pentru noi, de multe ori chiar în numele nostru. Fiți voi, oameni buni, fiecare în parte, în grupuri mai mici sau mai mari, cei care prin Credință și Fapte scriu Istoria, definesc Timpul.
Îndrăzniți!
Istoria nu este scrisă, o scriem noi, prin fiecare NU pe care-l spunem celor ce zdrăngăne armele ce vor să ucidă o Inimă de Țară, prin fiecare DA, spus în fața lui Dumnezeu, prin fiecare #Prezent rostit în fața mormintelor strămoșilor noștri.
Sunt vitale reacțiile pentru a arăta în primul rând că suntem vii, când mulți ne vor morți, paralizați de inerție, de indiferență sau teamă.
Lipsa reacțiilor la agresiunile îndreptate împotriva valorilor naționale nu duce așa cum prea lesne s-ar putea crede, la pace, ci la o înfrângere mută, la o capitulare într-un război ce nici măcar nu-ți dai seama că s-a purtat. Se apasă pe diferite butoane pentru a fi încercați. La început e o privire urâtă, mai apoi o vorbă grea, o piatră aruncată în geam, o palmă, un pumn, iar dacă nu se vede nicio rezistență vine lovitura finală; de cele mai multe ori e prea târziu să mai ripostezi atunci. Pacea adevărată este asigurată de riposta fermă dată în primele faze ale agresiunii, dându-i clar de înțeles inamicului că se va izbi de va continua, de un zid ce nu poate fi răpus. Descurajarea atacatorului previne războiul, previne moartea națiunii. Căderea într-o luptă nu e înfrângere, căci Dumnezeu oricând te poate ridica în marea Lui milostenie văzându-te vrednic si cu sufletul curat pentru Neamul în care a rânduit să trăiești. Oricând îți va da o nouă luptă, șansa să te ridici din nou. Adevărata înfrângere este acceptarea paradigmei inamicului prin neînțelegerea ei sau prin refuzul ripostei, iesind astfel din comunitatea Neamului.
Nu vă lăsați călcați în picioare, nu lăsați simbolurile naționale să fie batjocorite, luate în derâdere, târâte în noroiul vremurilor pe care alții vor a le scrie pentru noi, de multe ori chiar în numele nostru. Fiți voi, oameni buni, fiecare în parte, în grupuri mai mici sau mai mari, cei care prin Credință și Fapte scriu Istoria, definesc Timpul.
Îndrăzniți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu