La Mulți Ani frumoși ca România eroului român în viață, Alexandru Leşco, basarabeanul care a luptat cu arma în mână pe Nistru împotriva ocupației rusești! Am avut marea onoare să-l cunosc pe domnul Alexandru Leșco la mitingul și marșul din 29 iulie de la București, împotriva Codului Administrativ, prin care limba maghiară ar fi devenit a doua limbă oficială în statul român. La fel ca în 1992, românul nostru a fost din nou la datorie, venind de la Chișinău la București pentru a apăra limba română, valorile identității noastre de Neam.
Pentru lupta sa, a fost condamnat în 1992 de către tribunalul rusesc din Transnistria la 12 ani temniță grea, executând întreaga pedeapsă, în condiții greu de descris, într-o teroare fizică si psihică inimaginabilă. Cu toate acestea, ocupantul străin nu l-a învins, după eliberarea din pușcărie, eroul nostru declarând: ”Să nu credeți că am lăsat aripile în jos (...) Pentru mine, cauza românească rămâne aceeași. Eu am fost condamnat pe nedrept. Așa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum. Nu pot să spun ca regret amarnic acești ani. Am stat pentru poporul român și limba noastră românească”. După 26 de ani, la mitingul din 29 iulie 2018, domnul Alexandru Leșco, afirma cu amărăciune: ”Nu credeam că o să ajung vreodată să apăr limba română la București”.
Îmbrăcat cu mantia sacrificiului pentru țară, românul nostru este de o modestie rară. Cu greu povestește întâmplări de pe front sau din închisoare, iar atunci când o face, nu pentru laudă mărturisește, ci pentru transmite tuturor mesajul că poporul român are încă atât resurse de ripostă față de agresiunile ce se exercită împotriva lui, cât și pentru afirmarea valorilor naționale, are resurse de rezistență identitară.
De la acest om, de la acest Erou, care astăzi împlinește 64 de ani avem cu toții de învățat, avem multe de învățat, capabili numai să fim! Mă rog lui Dumnezeu, împreună cu toți prietenii mei ce merg pe Calea Neamului, să-i dea sănătate, fericire si ani mulți pe acest pământ românesc!
Pentru lupta sa, a fost condamnat în 1992 de către tribunalul rusesc din Transnistria la 12 ani temniță grea, executând întreaga pedeapsă, în condiții greu de descris, într-o teroare fizică si psihică inimaginabilă. Cu toate acestea, ocupantul străin nu l-a învins, după eliberarea din pușcărie, eroul nostru declarând: ”Să nu credeți că am lăsat aripile în jos (...) Pentru mine, cauza românească rămâne aceeași. Eu am fost condamnat pe nedrept. Așa am considerat atunci si de aceasta sunt convins si acum. Nu pot să spun ca regret amarnic acești ani. Am stat pentru poporul român și limba noastră românească”. După 26 de ani, la mitingul din 29 iulie 2018, domnul Alexandru Leșco, afirma cu amărăciune: ”Nu credeam că o să ajung vreodată să apăr limba română la București”.
Îmbrăcat cu mantia sacrificiului pentru țară, românul nostru este de o modestie rară. Cu greu povestește întâmplări de pe front sau din închisoare, iar atunci când o face, nu pentru laudă mărturisește, ci pentru transmite tuturor mesajul că poporul român are încă atât resurse de ripostă față de agresiunile ce se exercită împotriva lui, cât și pentru afirmarea valorilor naționale, are resurse de rezistență identitară.
De la acest om, de la acest Erou, care astăzi împlinește 64 de ani avem cu toții de învățat, avem multe de învățat, capabili numai să fim! Mă rog lui Dumnezeu, împreună cu toți prietenii mei ce merg pe Calea Neamului, să-i dea sănătate, fericire si ani mulți pe acest pământ românesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu