Întotdeauna victoria „revoluției” îi înfrânge pe cei care au făcut-o.
O lectie ce se predă periodic de câteva sute de ani. Un vis nu a putut fi oprit în 89 cu o ”sută de lei” în plus promisă la salariu și nici acum cu retragerea unei ordonanțe de urgență. Prea târziu, și atunci și acum. Prea târziu pentru a opri un bulgăre de zăpadă. Un bulgăre ce se va rostogoli în cele din urmă, tocmai peste cei care l-au făcut mare. Nu peste cei care l-au creat. Mulțimea poate da jos un grup de ticăloși dar nu poate opri urcarea pe tron a altui grup la fel de ticălos ca cel precedent. Căci nu ea, mulțimea organizează revoluția ci ”doar” îi dă o formă fizică. Întotdeauna, astfel, după un Ceaușescu va urma un Iliescu. Ruperea ”ghinionului” se va putea face în momentul în care o masă de oameni suficient de însemnată va conștientiza că mult dorita schimbare va veni numai atunci când va avea loc o organizare în jurul valorilor identitare românești. În caz contrar caruselul se va învârti la nesfârșit amețindu-ne cu iluzia ”schimbării”. Și s-au tot schimbat, unii au vândut pădurile, alții aurul sau petrolul, pământurile, industria autohtonă, unii au furat cu bâta, alții cu mapa, care cum s-a priceput mai bine. Cumpărătorul a fost de fiecare dată din afară. Pentru a fi posibil acest jaf generalizat s-au folosit resurse imense pentru ca în România să nu existe o forță naționalistă organizată. S-a creat o multitudine de ”fantome” naționaliste (partide, asociații sau indivizi) menite să compromită ideea sau să deturneze energiile spre cauze minore, imaginare sau drumuri greșite pentru cauze adevărate, ștrangulându-se în același timp orice formă autentică. S-a eliminat opoziția la antiromânism, lăsându-se astfel România aproape fără platoșă. Datorită Rugăciunilor unor Sfinți, Armatei și Bisericii Ortodoxe nu am dispărut de pe hartă ca Țară. Poporul civil sunt convins că iubește România, dar, după cum se vede ar trebui totuși, odată și odată să-și exprime această dragoste și într-un cadru organizat, căci să nu uităm un lucru, singura Revoluție din istoria omenirii a făcut-o Iisus Hristos. Alta nu mai este posibilă.
O lectie ce se predă periodic de câteva sute de ani. Un vis nu a putut fi oprit în 89 cu o ”sută de lei” în plus promisă la salariu și nici acum cu retragerea unei ordonanțe de urgență. Prea târziu, și atunci și acum. Prea târziu pentru a opri un bulgăre de zăpadă. Un bulgăre ce se va rostogoli în cele din urmă, tocmai peste cei care l-au făcut mare. Nu peste cei care l-au creat. Mulțimea poate da jos un grup de ticăloși dar nu poate opri urcarea pe tron a altui grup la fel de ticălos ca cel precedent. Căci nu ea, mulțimea organizează revoluția ci ”doar” îi dă o formă fizică. Întotdeauna, astfel, după un Ceaușescu va urma un Iliescu. Ruperea ”ghinionului” se va putea face în momentul în care o masă de oameni suficient de însemnată va conștientiza că mult dorita schimbare va veni numai atunci când va avea loc o organizare în jurul valorilor identitare românești. În caz contrar caruselul se va învârti la nesfârșit amețindu-ne cu iluzia ”schimbării”. Și s-au tot schimbat, unii au vândut pădurile, alții aurul sau petrolul, pământurile, industria autohtonă, unii au furat cu bâta, alții cu mapa, care cum s-a priceput mai bine. Cumpărătorul a fost de fiecare dată din afară. Pentru a fi posibil acest jaf generalizat s-au folosit resurse imense pentru ca în România să nu existe o forță naționalistă organizată. S-a creat o multitudine de ”fantome” naționaliste (partide, asociații sau indivizi) menite să compromită ideea sau să deturneze energiile spre cauze minore, imaginare sau drumuri greșite pentru cauze adevărate, ștrangulându-se în același timp orice formă autentică. S-a eliminat opoziția la antiromânism, lăsându-se astfel România aproape fără platoșă. Datorită Rugăciunilor unor Sfinți, Armatei și Bisericii Ortodoxe nu am dispărut de pe hartă ca Țară. Poporul civil sunt convins că iubește România, dar, după cum se vede ar trebui totuși, odată și odată să-și exprime această dragoste și într-un cadru organizat, căci să nu uităm un lucru, singura Revoluție din istoria omenirii a făcut-o Iisus Hristos. Alta nu mai este posibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu